Tot plimbandu-ma printre bloguri am crantzanit brusc un fir amar. Citesc despre soare, trenuri, plimbari, depresii, carti, descoperiri, muzica si.......nu stiu daca am dreptul sa spun, dar.....imi e dor de toate astea.
Simt uneori ca sunt intr-un carusel din care nu pot iesi, poate doar cu bilet de voie, insa nu definitiv, complet, ireversibil...
Da,..am facut un biberon intre timp, am cautat o suzeta,si am un mic spion in coasta care molfaie cantand....Nu mai stiu ce vreau sa spun...sau poate tocmai asta era...
In general nu se vorbeste despre senzatia de hau care te ia atunci cand privesti in supa de morcovi... dar e uman sa egziste. Cred eu. Sper eu.
14 comments:
Anonimus spune. pacat. ai foarte mut. filosofii vor mereu altceva iar nefericirea le este la-ndemana.
@anonimus....mama???
in general oamenii sunt slabi, incoerenti, dezorientatzi, haotici, indecisi, aberanti chiar, toate acestea la un loc plus multe altele complet opuse cum ar fi inteligentzi, sensibili, curajosi, hotarati. Fiecare le putem avea pe toate acestea la un loc ca un fel de ghem dement care suntem. Intrebarea este putem recunoaste asta sau trebuie sa strangem din dinti parand ca suntem perfecti?
bineinteles ca putem recunoaste cand ni se face greata de supa de morcovi.
si bineinteles ca otalescu are foarte mult. dar daca stai in al noulea cer tot timpul ti se mai face rau uitandu-te in jos. un fel de ameteala de inaltime si simti nevoia sa cobori cu picioarele pe pamant.
adica intre nori si pamant alegem pamantul chiar daca stim ca pe pamant exista multa supa de morcovi.
de ce se chema postu asta "greseala"? care greseala? ai gresit supa de morcovi?
si mie mi se pare ca marturisirile mele de pe blog sunt cam hei-rupiste deocamdata, dar pregatesc si cateva dinspre the dark side. trebuie si putin echilibru.
cred ca o greseala mi s-a parut la inceput surfarea pe bloguri "necunoscute, libere si bulversante" (pt mine pe moment)intre doua supe si un pampers...
Intotdeauna am pledat pentru sosete murdare, cred ca egzista si avem cu totii la un moment dat. Nu trebuie sa defilam cu ele in batz dar nici sa le ascundem sub perna. Se spala in ritmul lor dar daca le ignor nu vor mirosi brusc mai frumos. Singurul efect va fi ca nu voi mai sti de unde vine mirosul.
si, da am gresit si supa de morcovi
:p
Simt uneori ca sunt intr-un carusel din care nu pot iesi, poate doar cu bilet de voie, insa nu definitiv, complet, ireversibil....
Fugim pe usa din dos ca sa intram pe geam, intrucat biletul de voie are limita de timp. Putem evada ireversibil, definitiv, complet. Ce este dincolo de carusel? Fericire, libertate....
Cirapii miros urat si nu ne putem face cu nu este asa. Ii poti arunca, schimba sau spala.
Blogurile au de toate. Crampeie de viata, cu.... de toate. Au Doios si simbad, ana, iepuroaica, pitici adorabili sau tristete. Dar si speranta, soricei.....multi soricei
vad ca fundamental suntem cu totii de acord. anonimi si nu numai. traiasca ciorapii murdari!
cu totii ne uitam in curtea vecinului... si intotdeauna din unghiul asta, va arata mai verde. mi-e dor de o mie de chestii si totusi, cand ajung aici, la munca, dupa primele minute de greata, ma simt bine, imi readuc aminte ca-mi place ce fac... si-mi place sentimentul ca fac ceva bine.
cred ca e normal sa avem forfoteala asta interioara. si mi se pare minunat ca ne asumam ciorapii murdari...
ca vorba aia, macar noi intre noi s-o facem
uite un blog de mamica care mi-a placut. e legat si de discutia noastra pentru ca si ea mai are izbucniri nostalgice pentru viata "dinainte" pe care dealtfel nu o regreta deloc :)
http://mara-myblog.blogspot.com/
eram in vizita pe blogul lui simbad si-al lui mihai cand am aflat ca familia otalescu/o locuieste si pe blogspot. ei, da cum doamne iarta-ma de aflai eu abia acu? zbang inca un in selfesteemul de godfather responsabil... uf uf uf
in fine, o fi, n-o fi departarea, vorba e ca am zabovit ceva. stiam cantecul de leagan… o amintire frumoasa… ba mi-am bagat nasu si pe flickr si unde nu m-a apucat un dor, da stii din ala rrraauuu. ce sa mai zic de pozele de la portita, m-a luat asa un junghi mai mai sa ma pierd cu firea in concediu, nu alta
acum, lasand deoparte valurile si nisipul de la portita, manutzele care te strang tare de tot cand intri-n apa si alte sentimentalisme, simt nevoia sa intervin si eu in chestia supei de morcovi ca nasic ce ma aflu.
nu pot sa mint - nu-mi place supa de morcovi. sote-ul ce sa mai zic, mi-a otravit copilaria, nu insist. dar intelepciunea dobandita odata cu varsta (de care, iar nu pot sa mint, contributia otalestilor nu e cu totul straina) m-au ajutat sa accept ca supa de morcovi e un rau necesar in cadrul filogenezei, ceea ce nu-i putin lucru. ba mai mult, pare sa fie unul dintre acele rele in care sade tot caimacul happyendului in filmele despre eroismul cotidian. eu cel putin asa am inteles tot privindu-va si incercand sa va pricep. asa ca am ajuns sa ma feresc sa mai vorbesc de rau supa de morcovi fie si numai ptr ca privesc cu mai multa incredere un destin morcovit in multiplu de unu decat unul stafidit de unu singur.
despre haul de care vorbesti admit ca nu stiu nimic si ca pesemne vorbesc prostii. si ca prieten si ca nasic trebe sa recunosc ca e dreptul tau sa nu mai stii uneori ce vrei sa zici, dar ia seama: destul ca am depasit asocierea dintre supa de morcovi si copilaria lui morcoveata, lasa-ma sa mai plutesc putin in supa asta. nu-mi vorbi de hau si de carusel si de irreversible ca simt iar golu ala in stomac de pe vremea cand aveam sote de morcovi la masa. nu uita ca functionezi nu doar ca mamica ci si ca, doamne iarta-ma, model si trebe sa-i lasi si pe altii sa dea cu mucii-n aceeasi fasole ca sa ajunga sa-ti dea dreptate inainte de pensie.
na, ca am avut si eu un puseu de “nu mai stiu ce vreau sa spun sau poate tocmai asta era”. se strange latzu in juru meu. “cred eu, sper eu” :)
cat despre biletul de voie, gand la gand cu bucurie chiar daca suntem la antipozi. am niste idei, vad ceva oportunitati, pot sa dau niste telefoane :) beware, nasicu strikes back! vorbim la bucuresti
spionu molfaie cantand? si acu zici, cand s-au inchis inscrierile la eurivisionu ptr copii? ei lasa, ca n-au intrat zilele-n sac, daca nu jucati voi la anu intr-un remake dupa “sunetu muzicii” sa nu-mi spui mie nasu! am zis.
banalitati citite pe un zid din montevideo: la felicidad no es un lugar al que se llega sino una forma de viajar
@nasicu..ieratere nashule daca nu am dat de stire despre casuta blogspot...deh...ametziti ca de obicei, insa mare ne fu uimirea si placerea sa te gasim aici in vizita. ca de obicei cu o vorba buna si frumoasa. Sa lasam supa de morcovi pentru moment caci in ziua aceea nu i-am cules din gradina morcovilor egzistentiali ci i-am luat in viteza de la prima taraba care mi-a iesit in cale....de unde si dezastrul starnit.
Termina-ti dara vacanta insorita ca sa ai suficienta forta sa intampini troienele...Si poate ne-om vedea in curand ca sa depanam linistiti fire de nisip si alge...
Post a Comment