bicefalul

Intr-un moment de mare inspiratie petrcut cu ani buni in urma, s-a nascut teoria nondependentei. CAtiva au ras, altii au strambat din nas si altii au ridicat din umeri... pana la urma chiar fondatorii teoriei s-au indoit de ea si au lasat-o in uitare.
De atunci a trecut un timp, s-au intamplat cateva evenimente notabile, s-au nascut cativa copii, s-au luat diplome si s-au dat certificate, si, fara ca nimeni sa observe, un ciudat animal bicefal si octopod s-a instalat confortabil printre noi.
El nu este deranjant pentru ceilalti, care aporoape ca nu il sesizeaza, fiind destul de discret iar uneori simpatic si jucaus. Nu este nici dizgratios, caci trebuie sa fii cu adevarat abil pentru a sesiza ansmblul. Nici lui nu-i vine uneori sa creada ca nu este "ca toata lumea".
Insa atunci cand trebuie, chiar si tempor, sa ramana "cu capul pe umeri" si sa stea "pe doua picioare", abia atunci bietul animal realizeaza ce pacoste l-a atins si ce fel de monstru este. In momentul acela il cuprinde o stare de panica teribila, un cap plange, altul rade, picioarele ii tremura, respiratia i se ingreuneaza, inima ii bate tare...si...crac...se produce separarea. Atunci capetele sunt in nori si in praf nici unul nu stie foarte bine ce sa faca, inghit in sec, se privesc in ochi si incearca sa devina autonome. In plus de data asta jocul este mai greu pentru ca au facut schimb de terenuri. Astfel capul care ramane momentan pe terenul celuilalt conduce incordat si buimacit pana acasa unde primul lucru pe care il face este sa se spele pe cap. Si sta asa o vreme, infasurat in prosopul cel verde pana cand are veste de la celalalt. Apoi, destul de ametit va porni catre biblioteca sperand ca acolo macar are sa se linisteasca.