mucenici, macinici si alti ici

Vreau sa fac macinici.
De cand am venit in Franta si m-am trezit gospodina la norma intreaga am facut o data sarmale iar acum parca parca as incerca si niste macinici.
Nostalgia culinara nu-mi da pace si caut cu rabdare si devotament cateva retete pe internet.
Totusi trebuie sa recunosc ca ma tenteaza cel mai tare reteta bunicii lui Simbad care este regina in materie de macinici.
Fac pe aceasta cale un apel catre Belgia, Romania si cine stie ce alte destinatii, poate poate primesc reteta magica.

Si uite asa din site in site am gasit o informatie interesanta...as putea sa-mi procur numar de romania chiar pe nr meu de aici din franta. Aici sunt mai mute detalii pentru cei interesati iar tariful este de 10 USD pe luna. Mi-ar placea sa pot aboli in acest fel distanta si sa am senzatia ca suntem in continuare aproape.

Dar sa revenim la macinici
Am gasit in cartea de bucate de Radu Anton Roman cateva randuri despre aceasta sarbatoare: " Este una dintre cele mai generoase, mai bogate si mai frumoase sarbatori. In aceasta zi se impart macinici cu gandul la toti oamenii care au murit, cunoscuti dar si necunoscuti"
Mi se pare enorm, gigantesc si extraordinar de frumos...cum poti intr-un singur gand si intr-un sigur gest sa concepi intreaga armata a celor "inexistenti" asa cum ii numea bunica mea? Toti cei care, cu bune, cu rele au trait pe pamant fiecare cu povestile lui de viata, cu tragediile si bucuriile lui.
Este un mare omagiu adus vietii prin amintirea mortii.
Sunt convinsa ca moartea face parte din viata si nu trebuie uitata sau scoasa din joc. Ea este cea care da mare parte din sens
Pana si Heidegger ar fi de acord cu aceasta sarbatoare angoasanta dar atat de adevarata.