bate vantul frunzele...

Sambata dupamiaza linistiti cu totii in parc.... incep sa sune sirene, sa se agite spirite si sa tipe megafoane...
Eu nu am inteles decat ca trebuie sa evacuam parcul pt ca....violent.
Avand in vedere ca parcul cuprinde si o mare Zoo m-am gandit imediat ca un tigru ecstrem de violent a evadat si este acum pe cale sa haituiasca cetatenii pasnici de pe peluze.
Lumea a pornit destul de alert catre iesire, polititii zumzaiau in dreapta si-n stanga, copiii alergau.
Langa noi, un grup de tineri isi continuau imperturbabil partida de fotbal.
Ma intorc catre vorbitorul nativ de franceza si il intreb suav:"ce zice? ce zice?"
El imi raspunde..un vant violent... trebuie sa evacuam parcul!
Eu ma relacsez si scot fericita zmeul din dotare...pai daca nu acum, atunci cand?
Si dai si lupta.
Sotul,impacientat, strange. Oamenii grabesc pasul, unii dintre ei, pt ca fotbalistii mei sunt in plin entuziasm si nu par macar sa auda sirenele politiei.
In fine, zmeul nu vrea sa porneasca si ne decidem sa dam totusi ascultare chemarilor repetate si sa urmama multimea.
La poarta mare o politista fluiera de zor.
Sutem incolonati... in afara, bineinteles, de Simeon, care tocmai atunci s-a gandit sa mai dea o tura de tufish. Il astept dar imediat sunt fluierata de madama politista.
Ma simt ca la armata.
Mi se pare ecsagerat, un egzercitiu de putere,.. oricum ieseam ca doar eram la doi metri de poarta, si oameni mai curg inca de la doi km departare, ca sa nu mai vorbim de echipa de fotbal care si acum mai bate mingea...in fine..
Iesim si aud infundat ritmul fluierului.
Ce s-ar fi intamplat oare daca nu evacuau fortat parcul? Oamenii si-ar fi ascultat instinctele si ar fi plecat oricum din proprie initiativa peste o jumatate de ora...dar nu mai aveam parte de spectacol, nu-i asa?
Dupa noi potopul!