Am sters de trei ori inceputul postului, ma balbai ingrozitor si nu stiu de unde s-o apuc. Este vorba despre senzatia de macaz.
Si ma uit inapoi, pentru ca inainte nu vad inca nimic, sau foarte putin.
Lucrez deci exist, am planuri de viitor deci exist, sunt inregimentat deci exist, castig deci exist, produc deci exist!
Poate nostalgic, sau inocent eu credem ca exist si inainte, in Romania simteam ca exist pur si simplu pt ca ma misc, rad, plang, cresc copii, fac copii, mananc, respir...
Mult timp nu am putut pune degetul pe aceasta non-existenta a mea, despre care, bineinteles, nici nu se mai vorbea. Aici nu vorbim cu "cei inexistenti" asa cum facea bunica mea.
Apoi am inceput sa lucrez cu Ei, cei si mai inexistenti decat mine.
Mergeam la Ei in cocioabe si vorbeam de sanatate, de politica, de bani, de copii...iar in felul asta existam impreuna. Nu ne era nici unora prea clar ce facem exact, care ne sunt proiectele de viata, dar ne recunosteam unii pe altii ca existenti.
Incet, incet, catarandu-ma pe Ei, am inceput sa capat si eu sens. Rationamentul era simplu: Ei exista iar eu ma ocup de Ei. Este recunoscut faptul ca ma ocup de Ei. Deci si eu exist!
De cateva ori am postat mesaje care au intrigat si peste care s-a trecut in liniste considerandu-se inexistente.
Dar astazi m-am hotarat ca am sa povestesc din experientele mele "invizibile" cu Ei
sa vi-i prezint, sa nu ne mai facem impreuna ca nu exista.
Am citit la Klara un post cumplit de trist care m-a facut aproape sa plang
ii dedic urmatoarea melodie:
;)
7 comments:
sar'mana nasu, nasica. Voua va e dor rau de vecinu Savu de la mansarda care dadea maneaua tare si caruia ii plateati si apa si curentu :)
Noi credem in continuare ca existati. Punct.
da, si mie mi s-a facut pielea de gaina la postul Klarei.
Ai dat atat de multa incarcatura cuvantului Exist(enta) incat m-ai trimis la Dex: existenta-i realitatea imediata si concreta care exista independent de constiinta omului. Tu faci cu mult mai mult decat sa Existi: legi realitatea le gata de Ei de constiinta Noastra. Bafta!
@simbad:de ce n-ai zis asa de la inceput mai simbad sa inteleaga si omu de unde ii vine melancolia....savuleee...ce mai faci baiatule????
@anonymous: chiar daca nu fac nimic as vrea sa am dreptul si titlul de (Exist)ent...si eu si altii ;)
@simbad: pai din cauza celor ca voi...am crezut noi ca pur si simplu oamenii exista dar se pare ca nu pt toata lumea e la fel :)
multumim pentru incredere :P
Ma vie quotidienne me donne à moi-même bien souvent l'angoisse de la routine... Je laisse ma vie et mes objets s'étaler à même le sol, au grand désarroi de Bruno, mais cela me libère de l'ordre total! Merci pour ce lien, le texte de Klara est réel. Je vous embrasse!
eu, dimpotriva, nu am putut avea niciodata macar o umbra de ordine si disciplina, imi caut pe rand cheile, banii, actele, apoi din nou cheile, pe care le-am pierdut intre timp si tot asa pana cand am vreo juma' de ora intarziere si trebuie sa fug cu inima la gura.
Nu este o virtute si imi doresc sa pot face altfel, insa imaginea ordinii perfecte ma sperie cumplit
Post a Comment