Otalescu este partea romain-e(a)sca a familiei Otal. Otalescu s-a dat pentru cativa ani drept Otalesco la Paris, iar acum traieste o mare aventura descoperind India.
Friday, September 19, 2008
occidentul nu ne place
DE cand am revenit din vacanta nu ne mai gasim locul pe colina de la Croix Rousse...marea locatie bobo (Bourgeois-bohème) a Lyonului...si ne tot intrebam de ce.
Ne spunem singuri ca francezii sunt plictisitori, mortiferi, reci, snobi, superficiali, zgarciti, ipocriti...si lista poate continua.
Oazele de pace, liniste si voie buna sunt colturile in care canta, sprijiniti de ziduri, sau pe micile lor scaunele improvizate, cersetorii romani (sau rromi pt cei sensibili). Cu ei vorbim, cantam, fumam si boscorodim. Cu ei ne simtim bine. Langa ei ne simtim acasa.
Aici simt nevoia sa ma justific, sa ma scuz... Ne imaginam multe lucruri despre "Occident": oamenii sunt frumosi, bine imbracati, respectuosi, cultivati, cainii nu fac decat in locuri special amenajate si in majoritatea timpului alearga cu covrigi in coada, statul te ajuta, casele sunt curate si frumoase, oamenii zambesc, soferii te respecta,salariile sunt mari si pensiile pe masura, pasarile canta, programul educational respecta ritmul copilului, sistemul sanitar este impecabil....da!!! este in mare parte adevarat!
Si totusi.... acesti oameni frumosi, bine imbracati si culti sunt foarte depresivi, foarte tristi si extrem de singuri. Ca si cum palatul de cristal este locuit doar de stafii.
Cu riscul de a va oripila in continuare, dedic filmuletul de mai jos vecinilor mei bobo, concetatenilor francezi si Europei Unite
(3:38 - 3:58) "toti banii din lume nu sunt reali, totul este aiurea.... va urez sanatate si fericire!!"
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
9 comments:
dupa ce cu greu am urmarit acest film in care, doar de parada, banii nu conteaza,mi s-a parut ca occidentul nu ne place suna fals. Acesti tigani, sau rromi, nu fac nimic altceva decat sa sfideze cu banii lor. ca merg in magazine de fite, cau au cele mai tari masini si, le cadre gatul in jos de aur, au vile poleite si arunca cu banii....nu conteaza banii.nu ma deranjeaza ca iubiti tiganii. Hrisos a iubit leprosii. perfect, dar sa nu ii facem eroi, si nici idoli. sunt multi oameni care pot fi modele in occident, poate chiar voi, si ei, dar nu copilul minune si banii aruncati de la 30 de cm de sol. nici mie nu imi place occidentul dar nici extrema rromii. copilul meu crescut la scoala in spania este peste cel crescut in romania pt ca este mai putin stresat, dar rromii din cartier sunt o rusine, fura scuipa si nu muncesc otalescu, nu vor sa munceasca. nu ii mai laudati, sau luati-i voi la voi pe toti. Nu ajunge sa-ti cante in casa, e nevoie de mai mult, mult mai mult. regret ca v-am spus dar ne doare...
In primul rand: iti multumesc pentru rabdarea de a viziona filmuletul...nu am crezut ca o va face cineva...era asa ca pentru mine
In al doilea rand: stiu ca am exagerat, dar facea parte din plan...era o dedicatie pentru o lume atat de calculata si de zgarcita incat se autodistruge, nu tinteam pe toata lumea ci pe aceia care nu mai au alta valoare in afara banilor.
Nu stiu cum si ce m-a facut sa imi spun oful asa abrupt, insa sunt invadata de senzatia ca oamenii din jur nu mai stiu sa fie friciti, nu mai pot macar dori fericirea...este hilar...este ceva ce vine odata cu situatia materiala...hmmmmmm....si sanatatea la fel!!!
Despre rromi insa vom vorbim alta data, anonymus!
Si inca ceva: da, copiii inca nu sunt stersati, insa de ce adultii sunt depresivi? ce le lipseste oare?
Numai bine!!
Sanatate si fericire va dorim in continuare!
a doua zi dupa ce ne-am terminat facultatile, eu si stefi ne-am uitat ochi in ochi tinandu-ne rasuflarea cu un gand: unde o-ntindem? apoi ne-am imaginat cat vom fi de singuri (pt ca occidentalii nu saluta vecinii), cum ne vom simti mereu outsideri, si cum ne vor veni copii de la scoala plangand ca le-au zis colegii nu stiu-ce. Daca pe primele poate le-am fi indurat, ultimul mi-a rupt inima numai gandindu-ma, asa ca am hotarat: ramanem in romania.
o fi jegoasa (inca), dar suntem acasa, ce naiba :))
cei ramasi se gandesc ce-ar fi fost daca.. si cei plecati se uita cu dor inapoi . .
in franta am fi vrut si noi
alextasi... sa stii ca occidentalii isi saluta vecinii :)) dar insa nu stiu sa iubeasca.... stiu sa respecte si sa fie politicosi, chiar sa fie corecti politic, insa e nevoie de mai mult de atat intr-o viata!!
da, nu ma exprim prea bine, dar cam pe ideea asta ni se mai "oftau" prieteni de prin germa, zicand ca "aia pe acolo sunt ca niste sloiuri de gheata. si nu doar cu cei veniti din afara, "inferiori", ci si intre ei, la modul general)
dar in fine, sa nu mai intind eu vorba, care n-am stat prin vest mai mult de trei luni cumulat
salutam cu drag otalestii :)
sunt la centru, dupa un weekend extenuant de romulus - care incepe sa capete o forma tare frumoasa :)
am citit postul in diagonala, din lipsa de concentrare si nu m-am uitat la film... dar pot sa zic ca si eu in ultimele zile mi-am readus aminte de minunata expresie - "la ei e mai bine da' la noi e mai misto".
e misto cu strazile desfundate, cu cainii vagabonzi care traverseaza pe la trecerile de pietoni, cu antenele parabolice aglomerate pe o casa care cade, cu treningurile mike sau adibas sau covoarele puse la uscate pe balcoane de sec 18, cu cablurile, cu slalomul printre masinile parcate, cu batranelele care vand rosii si busuioc proaspat in piata rosetti, cu nenea care duce lada cu covrigi calzi pe strada, lasand o mireasca care te face sa te simti foarte acasa.
bucurestiul este o optiune. poate nu cea mai rationala dar dupa cum ziceai si tu, una asumata :)
anutzule...tu esti printre f putinii oameni care asuma bucurestiul cu liniste interioara si cred ca se datoreaza grecoaicei din tine...pt ca tot ce ai remarcat mai sus, la care subscriu, sunt balcanisme... cu bune si rele...si manele :)) si nu toata lumea le accepta :p
mi-ai facut o pofta de bucuresti de nu ma mai vad...hmmmm miros de toamna...covrigi...
sunt tare uimita de impresia ta despre francezi (iti impartasesc doar ideea ca francezii sunt zgarciti); \eu tocmai am revenit in bucuresti dupa 5 ani petrecuti in grenoble si, spre deosebire de tine, am deprimat putin mai mult pana sa ma obisnuiesc; in celalalt sens (acomodarea in grenoble) nu s-a pus asa o problema
acolo am invatat ca oamenii se saluta chiar daca nu se cunosc, ca poti zambi pe strada unui necunoscut care iti raspunde daca ii vorbesti si inca politicos (oamenii nu te trag asa repede de sireturi tutuindu-te ci doar daca le permiti, si uneori e mai bine asa) ...
din contra, eu oameni mai tristi si mai preocupati de ei insisi ca in bucuresti nu am vazut... sunt deprimanti; te uiti la ei si ii saluti (vorbesc acum spre exemplu de vecinii mei de bloc) si se uita la tine uimiti ca cine mai e si asta, si ce vrea de la mine...
pe strada la fel... in magazine dai buna ziua cand intri si nu iti raspunde nimeni.
parerile sunt subiective,da.
si, sincer, de vreo 2 ani incoace au aparut tigani romani si in grenoble... si aveam asa o atitudine de 'acasa' cand ii auzeam in tramvai sau cand treceam pe langa spatiul viran unde isi facusera adapost
cam atat
asta cu cainii care nu fac decat in locuri special amenajate nu tine la bruxelles :) in prima zi de faculta, o profa ne=a spus ceva de genul: brussels is nice if you get past the dog poo:))
oricum, am vrut sa dau un comment pentru ca inteleg perfect starea asta. si eu la bruxelles am momente dinastea de frustrare. din fericire sutn aici cu prietena mea cea mai buna, tot romanca asa ca putem sa "injuram" occidentalii impreuna si sa facem haz de necaz.
Post a Comment