toata diversitatea lumii

Ma bucur ca stau intr-un cartier colorat, viu, cu de toate pentru toti. Astazi am cunoscut (mult spus) o doamna (din nou mult spus) din burghezia crispata lyoneza. Era uscativa si ridata, intr-o eterna varsta intre 45 si 65 de ani, cu nasul coroiat si fesele bine stranse. A povetit mult despre succesivele apartamente pe care le-a locuit in cartier, cu detalii, unul era mai umbros, altul la parter, altul prea sus, altul prea la mijloc, ba ca vecinii, ba privelistea, eh acum se multumeste cu un apartament de 210 m patrati in care copiii se pierd. Sotul ei, la fel de uscativ, ridat, coroiat, grizonat, crispat....etc dar in nici un caz tatuat sau amuzat sau cracanat (dovada ca rima nu este esentiala) nici macar nu m-a salutat ;)
In fine, eu nu am mai stat mult si am plecat.
Dar revenind la diversitatea lumii, acum privesc cu si mai mare bucurie carnavalul copiilor care au defilat acompaniati de tobe africane in mijlocul pietei centrale si piesele pe care le-am vazut ieri la opera facute de doua clase de copii autisti si cu diverse handicapuri fizice sau mentale.
Amfost emotionata de ambele evenimente.
La carnaval pentru ca era Symeon, iar la opera pentru ca nu erau nici Symeon nici Efrem dar pentru ca erau parinti, educatori, muzicieni, si cativa copii foarte emotionati si teribil de ecspresivi.
Fiecare gest era trait inzecit, fiecare cuvant spus in fata publicului era o lupta interioara cumplita. Dar au reusit si erau fericiti.
Si ei si noi.
Astazi, la Medecins du monde ni s-a povestit cum un tanar de 18 ani seropozitiv era batut de comunitate indepartat si batjocorit...hmm mai e mult pana departe