
Pippa Bacca a descoperit limitele artei conceptuale. Din pacate pretul a fost prea mare.
Italianca de 33 de ani incepuse un proiect atistic ce presupunea turul, cu autostopul si imbracata in rochie de mireasa al zonelor de conflict (fosta Iugoslavie, Turcia, Liban, Siria, Paletina).
Pentru acest proiect ea impreuna cu o prietena, trebuiau sa poarte aceleasi rochii de mireasa de la inceputul calatoriei pana la sfarsit, pastrand astfel semnele incercarilor si peripetiilor pe albul imaculat.
Calatoria lor era un simbol de "incredere intre oameni" si trebuia sa inspire victoria pacii si a solidaritatii.
Vineri Pippa a fost gasita moarta si violata la marginea unei paduri din apropierea Istambulului.
Era imbracata in aceeasi rochie de mireasa.
Oare ce n-a functionat? Arta sau conceptul?
E inutil sa spunem ca s-ar fi putut intampla oriunde, e adevarat!!
Nu pot sa decid de unde vine sentimentul de revolta... oscilez totusi intre sfidare si ignoranta.
Am citit comentariile de pe un site romanesc si sunt din ce in ce mai revoltata.
Totul se transforma intr-o dovada ca turcii si musulmanii sunt "niste barbari inchisi la culoare, urat mirositori, violenti"
De ce??
De ce sa confunzi arta cu realitatea?
De ce sa conceptualizezi cu acelasi instrument (occidental, italian, artistic...etc) o lume atat de diversa?
De ce sa sfidezi culturile, traditiile si mai ales conflictele altora?
De ce sa nu vezi prapastia intre galeria de arta si zonele de conflict?
Intrebarile sunt referitoare la proiect in sine nu la sfarsitul lui absurd care, sincer, s-ar fi putut intampla absolut oriunde.
1 comment:
nu stiam de experimentele italiencei si de faptul ca ce face ea se numeste arta conceptuala. Stiam ca totdeauna mi-a placut sa pot aduce arta in strada, printre oameni, si ca si oamenii pot face arta, isi pot spune parerea. Ce i s-a intamplat ei mi-a dat mult de gandit...
Post a Comment