Cat sa fii de incoerent???
Am ajuns in Bucurestiu si il sorbeam din ochi, zburam, admiram, iubeam fiecare colt de peisaj cunoscut, fiecare om intalnit intamplator pe strada...fiecare magazinel neprietenos... ca sa nu mai spun de prieteni...de familie de toata lumea care ne astepta cu bratele deschise si inimile cat casa..
Cum se face atunci ca reajunsi in Lyon am simtit o euforie neasteptata la revederea stradutelor din jurul casei, a magazinelor si ... da ... masinii noatre verzi. Parca si aici e bine... parca si aici e acasa...
Sa fie oare jumatatea plina a paharului sau cea goala?
Raspuns...intrebare..
cineva a remarcat ca treibadicii ne-au scos din blogroll... da...si aceasta nu pt ca am fi rupt relatiile si ne-am fi paruit groaznic in ziua nuntii...ci...la cererea noastra, pt ca nu suntem inca atat de siguri ca vrem sa fim persoane publice. Noua ne place intimitatea prietenilor apropiati cu care putem uneori vorbi cifrat, alteori pe sleau si alteori putem doar tacea pt ca asa avem chef...
Va imbratisam cu drag pe toti si sa nu va simtiti tradati chiar daca acum acasa este si altundeva.
15 comments:
Bine ati revenit pe la noi!
Sa stiti ca in sfarsit am inceput toate demersurile ca sa ne mutam si noi la Paris, asa ca ne bucuram fff mult sa va avem ca vecini peste cateva luni! Solal o-sa aiba prieteni buni cu care sa mearga la spectacolele si cu care sa se plimbe seara prin oras...
Va pupam, si va propunem week-endul de pe 13 decembrie, inca liber pentru noi!
ăăă, ați prefera să vă scot și eu din blogrollul meu?
si eu ma tot invart in jurul cuvantului acasa. zic ca merg acasa si mi-e clar ca doar eu stiu ce vreau sa zic. acum inseamna la mama, peste 5 minute inseamna la noi. cred ca defapt avem capacitatea de a transforma foarte repede un loc in acasa, simtind acea siguranta si tihna.
ma bucur sa aud ca va e asa de bine la lyon defapt - pentru ca doar daca ti-e bine poti zice acasa cu atata voiosie. si sunt convinsa ca si la paris o sa va creeati acel acasa.
si ce mi se pare cel mai frumos este ca fiecare acasa isi pastreaza un loc special in noi.
lucie...si noi ne bucuram tare sa ne invecinam in curand, ca prea eram singurei si noi si voi.... iar 13 imi suna bine ..pt moment nu avem nimic stabilit, mai vorbim...uite ca se confirma disponibilitatea si din partea lui romain, atunci 13 sa ramana!
va pupam tare pe toti trei
mara...ma simt ca in plina criza de adolescenta.. am vazut ca ne-ai scos deja din roll...mersi...cred ca o sa ne treaca dar pana una alta..multumim pentru intelegere si speram ca adolescenta noastra sa nu fie si acneica :)
anutz... am remarcat si eu flexibilitatea si ambiguitatea acasa-ului si la tine si la mine...ce sa-i faci...perioada de tranzitie..acum, stiind ca plecam sunt intr-adevar mai sensibila si mai nostalgica...of
pup tare
sa adolescentim impreuna! eu m-am decis sa scriu numai pentru mine, imaginandu-mi in ce hal as putea ajunge in cativa ani de linkuiri si "microcelebritate".
e foarte trist ca lumea noastra a devenit atat de mica. acum nu mai trebuie neaparat sa fii rock star sau realizator de programe la televiziunea nationala ca s-o iei complet razna. :)
Stai sa vezi cum e cand "acasa" e in trei colturi ale lumii... eu oare unde sa mai zic ca e acasa???
ruki...tu esti mai rebela decat mine, ai inchis taraba complet..si pe mine ma batea gandul, insa distanta fata de restul lumii mele nu ma lasa.
mihaela...sunt, cred, pe cale de a experimenta acasa-ul trinitar...sa fie oare o forma de schizofrenie moderna
Eu eram cea care a observat ca ati disparut din blogroll-ul Siminei pentru ca obisnuiesc sa va citesc si cautand link-ul, nu-l mai gaseam. Sa inteleg ca va deranjeaza daca va citim desi nu ne cunoastem? Daca e asa, nu ne suparam sa ne-o spuneti si nu va mai calcam pragul.
andreea...daca vroiam sa nu mai intre nimeni inchideam blogul cum a facut ruki, nu e chiar atat de drastic, insa ne dorim doar mai putina publicitate...Am ales, precum Harap alb, sa mergem ca vantul nu ca gandul! :)
Ok, am inteles sa traiti! Atunci pe curand!
;)
:)
ah, ma simt ca madalina manole, doar ca asta nu era asa rebela, cred ca era doar "fata cu parul de foc". ma rog, ma simt ca din muzica usoara romaneasca!
:))
@ruki: "fata draga nu fi trista" fiindca se poate si mai rau :)) eu uneori ma simt ca adrian copilul minune
ai da zile de la tine? :))
ce ma bucur ma, m-am saturat de intelectualii anti-manea. niste farisei!
Post a Comment