paste laic 1 mai religios

Am ramas in urma cu povestitul, insa trairile nu au fost nicidecum mai putin intense.
Am desoperit ca timpul cu care am fost obisnuita de mica este puternic simbolizat, ca este viu, ciclic si plin de sens.
Aici este un timp egal, steril, continuu, curgator intr-un singur sens, consumabil.
Nostalgia, singuratatea si poate lipsa de repere m-a facut da-mi doresc sa construiesc macar o parte din acea ciclicitate cu care eram obisnuita din copilarie.
Craciunul a coincis cu sarbatorile "nationale" deci nu am avut probleme, peste mucenici am trecut cu brio chiar impartind cativa in dreapta si in stanga, insa marele hop a fost Pastele.

Ca sa fiu mai clara, minunatul meu timp ciclic nu este o foarte mare filosofie, el are cateva repere, cateva sarbatori in comun cu alti oameni, cateva lozinci si cateva obiceiuri culinare sau nu, dar toate acestea adunate dau un sens zilelor, saptamanilor si lunilor care se scurg in felul acesta ritmic.

Reteta mea de Paste era construita in crescendo prin diverse pregatiri banale gen curatenie, primenire a corpului, bucate specifice, oua rosii, apogeul era noaptea de Paste cu lumina si apoi masa in familie.

M-am trezit asadar frematatnd cu cateva saptamani inainte de Paste, ceva in mine, un fel de ceas intern cronometra. Agitatia crestea.
In ultima saptamana nu m-am putut abtine si am inceput incet incet sa deretic.
Am frecat si curatat, m-am pieptanat, m-am aranjat, azi un ou maine un bou... si, incet, incet sambata seara aveam sarmale, pasca, oua, salata boeuf, cozonaci dar si o maaare durere de spate. Ma simteam bine pentru ca imi aduceam aminte ca si mama sambata seara avea intotdeauna dureri de spate, cu toate ca nu am vrut niciodata sa fiu ca ea :)

Cu ocazia asta am descoperit cum cozonacii sunt vii, si atunci cand ii framanti sunt calduti si chiar respira. Ei nu trebuie sa stea in curent pentru ca racesc si nu mai cresc, ar fi trebuit eventual sa-i descant dar n-am stiut cum.
Maioneza si ea trebuie ingrijita pentru ca daca nu esti atent si dragastos cu ea se taie.
Sarmalutele in foi de vita sunt jucause ca niste caprioare, iar pasca este cocheta ca o englezoaica pistruiata.
Ouale, bineinteles, daca nu sunt manevrate cu dibacie si tandrete iti fac figura si se sparg ori se crapa, dar totuna este.

Aici am mancat tot felul de semipreparate, inghetate, imbuteliate, degresate, inventate sa-ti faca viata mai usoara...dar... aveau un singur defect, nu erau vii, nu se deocheau si nu le tragea curentul.

Luni l-am dus pe Symeon la scoala cu un cosulet de oua de ciocolata pentru colegii lui si cateva incondeiate pentru prezentare.
N-am apucat bine sa spun despre ce e vorba ca mi s-a raspuns sec: Suntemo scoala laica si nu sarbatorim Pastele.
Am vrut sa fug cu tot cortegiul de cozonaci vii in jurul meu,sa-mi bag capul in nisip si sa ma ascund.
DAr mi-am adus aminte ca in iarna cam doua luni au pregatit venirea lui Mos Craciun (probabil ca era un fel de var de-al lui Mos Gerila al nostru)cu cantecele, brad, cadouri, globuri si tot tacamul.
Apoi m-am gandit ca saptamana viitoare vor avea zi nationala libera de Inaltare si de Rusalii, mi-am spus in gand halal laicitate, am zambit si am plecat.
Si pentru ca peisajul sa fie mai complet, nesansa a facut ca anul acesta Inaltarea (sarbatorita de catolici) sa pice chiar de 1 mai asa ca, pentru ca francezii trebuiau sa completeze un anumit numar de zile libere, o vor sarbatori ceva mai tarziu, saptamana viitoare .