De un timp tac. Dar nu pentru ca n-as vrea sa vorbesc, ba dimpotriva, periodic incep sa scriu, sterg, scriu, si pana la urma o las balta.
Mai grav este ca tac pentru ca nu ma mai inteleg nici pe mine si nici pe altii.
Este o senzatie foarte neplacuta de departare si pustietate.
Cu ultimele forte adun cateva fotografii care, sper eu, vorbesc de a sine. Dar nici ele nu pot spune mare lucru. Si chiar dintre fotografii ma chinui sa nu aleg doar peisaje si cer albastru.
As afisa o lunga serie cu marea, adanca, albastra, departe.... dar n-am mai fost demult la mare asa ca trebuie din nou sa tac.
4 comments:
Cititorii tai asteapta sa nu mai taci, sa ne mai zici cum e in noua casa, zona etc. M-am bucurat cand am vazut poze cu Badici-Otalesti so mai multe din-alea vechi da' bune!
poate incerci pe mail, sau la telefon, sau vreo carte postala. blogul e cam public si cam definitiv, asa..
hai, curaj! ispravim noi si trebsoara asta!
stiu ca sunt nasoale periodele astea de intrebari fara raspuns si cautari (aparent) fara sens. dar vin si raspunsurile pana la urma si iti dai seama ca a meritat perpeleala si simti ca ai mai crescut un centimetru inaltime!
strang in brate otalesc feminin interogativ!
da cred ca am o problema mare cu publicul...am senzatia ca ma va inghiti si strivi ca pe un gandac.
noi suntem publicul tau :) timid, tacut si intrebator la randul nostru... dar cat se poate de cald
Post a Comment