sacul si peticul sau cum mi-am gasit patroni

De dimineata am primit un telefon de la Violeta si de la Vardian. Ma rugau sa le traduc ce spun profesorii copiilor despre recenta lor expulsare din "platzul" de la St Priest. Chiar eu i-am sunat sa le spun despre ordinul de evacuare si daramare a baracilor de carton in care locuiau de cateva luni bune. Nu sunt urmariti locatarii, insa,daca in dimineata cu pricina sunt gasiti la fata locului si nu au acte in regula vor fi predati autoritatilor.
Dupa o ora buna de metrou si tramvai ajung la locul de intalnire. Violeta ma intampina imbracata batator la ochi chiar si pentru zona aceea (ceva de genul papuci, pantaloni de trening, cojoc, basma si un aer foarte pierdut). Cand o vad imi dau seama..oaaau suntem chiar reperabili, ma amuz, ma jenez putin si uit, ma iau cu vorba. Trecem printr-o piata gen Obor plina cu arabi, deja de la ultimele statii de tramvai nu se mai vorbea franceza in jur. Pe la mijlocul pietei ne intalnim si cu ceilalti, la fel de... evidenti ca si Violeta, vreo 7 adulti si 2 copii. Tiganca gratioasa si roscata trage acum dupa ea un schelet de carut de piata cu vreo trei genti cu paiete si cateva fulare inauntru. Ii spuna ca are o posheta misto, ea vrea sa mi-o ofere pe cea cu paiete de la suprafata, eu stingherita refuz si-i explic sumar gluma.
"Socrul" ma acapareaza, vorbeste mult, imi explica cum au dormit intr-o paraseala cu copiii pe jos, se uita la ei, copiii tusesc, apoi se uita in pamant. Nu-i mai ajuta nimeni, nici asociatiile, nici primaria, politia ii haituieste. Imi spune ca politstii ii arestau adesea pe "platz" fara sa aiba motiv, ii duceau la sectie apoi le dadeau drumul, ca ii injurau si tipau la ei,le faceau semne obscene, le puneau catuse doar ca sa se amuze si ca aici la St Priest sunt "rai".
Totusi, intreb, de ce stati aici?
Ajungem la primarie de unde suntem candid invitati sa mergem alaturi la o asociatie care s-ar putea ocupa de caz.
Intram toti cu mic cu mare si eu incep putin timorata explicatiie. Femeile se uita la mine, ma masoara, dau din cap si incearca sa ne plaseze la o alta institutie de peste drum. Insist. Una din ele ma mai masoara o data, ii numara, bombane ceva, imi spune ca nu ei se ocupa dar ii va suna ea pe cei care ar putea interveni. Printre dinti si printre gene ma intreaba ce sunt romani?? Inghit in sec si zic da.
Intre timp ma intorc la conversatia noastra de ce stati totusi aici?
Pai e mai bine, doar o zi de munca e cat o luna in Romania. Urmeaza un discurs elucubrant, cum le vor cumpara copiilor casa, dar ei traiesc din cersit, si e greu, insa cand vor ajunge in tara copiii or sa se dea mari ca stiu franceza, si aici au si ajutoare de stat, plus in Ro e noroi,.....nu inteleg, si nu mai incerc, e clar ca am gauri in puzzle.
Doamna vorbeste cu asociatia respectiva, le spune ca suntem multi si ea nu stie ce sa faca. Evident nu stie nimeni. Din cand in cand mai ies de pe o usa din spatele doamnei cate un domn sau o alta doamna care se uita jenati la noi. Trag o ocheada, se fac ca surubaresc ceva, intorc doua foi, ne zambesc scurt si indecis apoi se retrag pe aceeasi usa.
Mi se face cinste cu o cafea de la dozatorul din incapere. Ofertanta nu stie sa citeasca drept care ia in loc de cafea scurta un mocacino, in loc de lunga, nes cu lapte si ...eu insist sa-mi apas singura butoanele. Vreau sa platesc dar mi se impinge mana.
Oamenii de la ghiseu se holbeaza, ma fulgera gandul ca am uitat unde sunt, de ce, si cu cine, ma amuza din nou.
Revin in "loja" principala de unde mi se repeta ca NIMENI nu are solutie, eu mai intretin putin discutia si nu omit sa spun ca eu sunt doar studenta si ca ii ajut cu traducerile. Zambesc pivotez si le explic si lor concluzia umila la care s-a ajuns.
Ni se spune, de catre doamna, domnul, si doamna cealalta, reuniti acum intr-un glas multumit de sine, ca putem sta totusi momentan la cald.
Eu propun sa iesim. Zambesc, multumesc si ies.
In strada incerc sa adaug amanunte sa piperez rezultatul complet nul al negocierilor.
Dau apoi sa-i organizez si propun ca barbatii sa plece la cautat case parasite iar femeile sa mearga cu mine la scoala. "Socrul", vorbaretul percuteaza imediat. Dar de aici pierd firul pt ca Vardian si Violeta par in alta tabara. Nu mai vorbesc romana. Stam in mijlocul drumului si parlamentam...ei nu eu, eu ma uit pe pereti, la oamenii care ne ocolesc... Discutia se lungeste si eu inteleg ca Vardian zice ce nu merge cu ei pt ca nu are ce face cu banii care sunt la el. Apoi daca e prins si controlat are hashish. Mi se lungesc urechile sa mai inteleg ceva dar nu pot. Nici de asta nu sunt sigura, poate este imaginatia care imi joaca feste. O las balta si mergem catre scola unde povestea se repeta. "Socrul" si "soacra" plang, copiii tusesc, Directorul e stingherit dar binevoitor, profesoara deschisa si f intentionata, ma intreaba ce limba vorbesc si eu ii explic diferenta intre rromani si romana. nu omit povestea cu "sunt studenta romanca si ii ajut".
Plecam catre a doua scoala unde nu mai gasimpe nimeni si ne indreptamcu totiii catre metrou. Aici recladesc legatura cu Vardian si Violeta. El imi spune pe scurt ca poate sa faca orice dar stie sa cersheasca cu paharul. Violeta ma lamureshte asupra discutiei din strada si imi spune ca ceilalti, "socrii", sunt niste tigani imputiti de care s-a saturat, ca s-au certat pt ca ei au propus sa puna mana de la mana si sa maplateasca pentru deranj iar "socrii" n-au vrut.
Eu refuz si continuam cu basme despre ce faceau in Romania, cum aveau caruta si cal si n-au castigat in trei luni decat o suta de mii. TRec statiile schimbam metroul. Eu urmeaza sa cobor la o statie dupa ei. Iar am un flash despre cum trebuie sa aratam cu totii, cand, Violeta imi indeasa in buzunar o hartie de 10 euro. Eu protestez, cam ca la frizer sau la doctor,ii scot din buzunar si vreau sa ii indes ei, Vardian ne priveste si spune las ca poate mai avem nevoie alta data. Se deschid usile si ies. Eu raman rosie si bulversata in mijlocul vagonului de metrou. Ma asez pe primul scaun si izbucnesc in ras. Uite cum ne-am gasit sacul si peticul.
Iata primul meu salariu frantuzesc.... iar rad si mai tare...ma uit in jur si rad din nou. Gata am intrat in bransha.